Gainusa cu oua de aur
O tanara se muta impreuna cu sotul ei la tara, in casa bunicilor, care murisera de putin timp.
Aici, cei doi gasira tot ceea ce le trebuia ca sa duca o viata linistita. Aveau
o gradina roditoare, pomi fructiferi si cateva pasari de curte.
Femeii ii placea foarte mult sa stea in curte si sa se ingrijeasca de gradina.
Cel mai mult se bucura cand auzea gainile cotcodacind, fiind sigura ca acestea
i-au facut oua gustoase. Ii placea sa stea printre ele si sa le dea graunte si
mereu cauta sa vada care gainusa e mai harnica. Printre gaini era si una
pitica, despre care femeia stia de la bunica ei ca i se spune "Puiutu”.
Aproape in fiecare zi "Puiutu”, incepea sa cotcodaceasca foarte tare ca si
cum ar fi facut un ou de care era foarte mandra.
Dar cand femeia se ducea la cotet sa vada oul, ce sa vezi!...In mijlocul
cuibarului statea un ou mic cat o aluna. Tanara mereu certa gainusa ca pentru
atata lucru facea o galagie asa de mare si o repezea cu matura.
Azi asa, maine
asa pana intr-o zi cand femeia satula de cotcodacelile gainusei ii puse gand
rau sa o vanda la targ. Ce se gandi ea, ca mai bine sa ia pe ea un pumn de
graunte decat sa stea in curtea ei degeaba! Dar gandindu-se mai bine, femeia
isi dadu seama ca nu poate sa duca gainusa la targ pentru ca aceasta era prea
mica si lumea ar fi ras de ea. Cum sa vanda o gainusa asa de mica care nici nu
face oua? Se hotari atunci tanara sa taie gainusa si sa faca mai bine o supa
din ea, ca asa ar avea si ceva de mancat. Si se baga femeia in pat hotarata ca
a doua zi sa-i ceara sotului sa taie gainusa si nici nu adormi bine ca avu un
vis ciudat.
In vis ii aparu bunica ei care tinea gaina pitica in brate, si-i spuse:
"Ce ai tu cu "Puiutu”, cu gainusa mea! De ce vrei sa o tai?”
Atunci femeia raspunse:
"Pai uite ca ma supara mereu. Canta cel mai tare dintre toate,
cotcodaceste de numai pe ea o aud, dar face un ou asa de mic ca nu ai ce face
cu el.”
"Da ce-ti pasa tie de ou? Nu esti mandra ca poate canta asa de frumos si
tare?”
"Da cu ce ma ajuta pe mine ca ea poate canta? Nu stie decat sa faca
galagie si sa le sperie pe celelalte…Ca de fiecare data cand canta ea celelalte
gaini se ascund in cotet.”
Ei bine, afla fata mea ca aceasta gaina are oua de aur si un glas
fermecat!” spuse buna ei.
"Cum asa?” se mira femeia.
"De fiecare data cand o primejdie apare, ori un uliu sau un alt animal
ameninta pasarile, ea fuge repede prin toata curtea si canta cat poate de tare
ca sa le atentioneze pe celelalte…Gainile, cand o vad fugind asa si cantand
tare, stiu ca e o primejdie, si intra in cotet sau pe dedesubt, se ascund,
astfel ca niciuna nu a fost rapita de uliu sau de vreun alt animal, pana acum,
tocmai datorita acestei gaini pitice. Tu chiar credeai ca degeaba o alintam eu
"Puiutu”? Gainusa aceasta chiar face oua de aur, fiindca slujeste cu
credinta celorlalte”.
Femeia se trezi dimineata uimita, gandindu-se la visul pe care il avuse si se
hotari sa se puna la panda sa vada daca visul era adevarat. Astfel isi facu de
lucru toata ziua prin gradina, caci sotul ei nu era acasa, si se uita mereu la
pasari doar-doar o sa vada vreo amenintare venind. Pe la amiaza, cand nici nu
mai credea ca se va intampla ceva auzi gainusa cea mica cotcodacind. Merse femeia
repede in curtea pasarilor, si cand se uita in sus vazu un uliu care dadea
rotocoale pe cer, apropriindu-se incet. In curte nu mai era nici o gaina, doar
"puiutu” statea si cotcodacea langa cotet. Atunci femeia se grabi spre
locul acela, se duse la gainusa, o lua in brate, o puse in cotet langa
celelalte, la adapost si inchise usa.
Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I,
Editura Cristimpuri, 2010